Romanian Killifish Association

Prezentarea RKA

RKA a luat fiinta la 21 noiembrie 2009.

Despre RKA, numita in continuare "asociatia":
- asociatia este virtuala si nu are personalitate juridica
- activitatea de baza consta in informare reciproca si schimburi de icre sau pesti
- membrii nostri au raspandit killi in Romania, tot ei au adus icre de killi de la crescatori din Asia, Europa, America sau direct din baltile Africii
- mentorul "spiritual" este Viorel. A luat cunostinta de killi in Africa, in mediul lor natural si a continuat aici cu aceeasi pasiune
- asociatia functioneaza exclusiv pe baza de pasiune pentru acvaristica orientata catre killi
- nu va asteptati la o activitate spectaculoasa aici, deoarece suntem foarte putini 
- va asteptam cu noutati, articole, intrebari si raspunsuri
- incurajam schimburile de pesti, icre si experienta
- daca doriti sa initiati o discutie, folositi optiunea FORUM din meniul paginii

Intrarea este libera. Nu uitati sa va inregistrati.

Liviu aka Liviuo
Cristian aka Juwel

Galati, Romania

Ghidul incepatorului

Mai intai sursa mea :
 http://www.bka.org.uk/intro1.php
Mai apoi: ˆRichard Cox 2000 However, any part of this article, excluding photographs, may be used without my permission by any non-commercial, non-profit making organisation anywhere in the world.

Aceasta este o introducere in cresterea pestilor killi care este destinata incepatorului. Va fi folosit un limbaj simplu fara termini tehnici; in cazul in care acesti termini sunt folositi, vor fi explicate in text.
Nu este o compunere definitiva, ci pur si simplu reprezinta experienta autorului, bazata pe treizeci de ani de crestere a acestor pesti deosebit de frumosi si incitanti. A nu se intelege ca sunt dificil de tinut si de inmultit. Departe de acest gand, dar unele specii presupun mai multa munca pana cand sunt indeplinite toate conditiile.

Mai intai sa vedem ce inseamna killifish. Inseamna un grup de pesti din familia Cyprinodontidae si sunt cunoscuti in general ca si crapii cu dinti care depun icre. Se gasesc in zona ecuatoriala practic in toata lumea cu exceptia Australasiei. Pentru scopul acestui articol, in termeni simpli, sunt divizati in trei grupe distincte: anuali, semi-anuali si non-anuali. Cei anuali traiesc, de obicei, un singur sezon in balti temporare si in zone de mlastina. Cand incep ploile anuale ies din icrele depuse in noroi de parintii lor. Apoi cresc foarte repede, ajungand la maturitate si inmultindu-se inaintea ca apa sa sece din noi. Semi-anualii traiesc in zone care cateodata seaca de tot dar in alte dati retin apa pe toata perioada sezonului secetos. Non-anualii traiesc in ape care nu seaca niciodata si, uneori, traiesc pana la cinci ani.

Tipurile din acelasi grup variaza foarte mult in functie de continent. Pestii anuali din Africa, in principal genul Nothobranchius, variaza ca forma, marime si culoare fata de pestii anuali din America de Sud Cynolebias. Aceste diferente se regasesc in alte grupuri peste tot in lume. In acest moment, clasificarea pestilor Killi se schimba foarte mult, asa ca nu o sa insistam foarte mult pe acest aspect, pentru a nu crea confuzii. Pot sa  prevad ca vor fi multe schimbari,  datorita testarii ADN. Pentru incepator aceste modificari pot isca confuzii, dar va asigur ca sunt foarte necesare. Denumirile pestilor sunt foarte stricte, in concordanta cu regulile stabilite de Comisia Internationala de Nomenclatura Zoologica. Toti oamenii de stiinta se conformeaza acestor reguli si deciziilor comisiei, care sunt finale si indisputabile.

In acest fel este ordine in denumirea tuturor ceraturilor care se afla pe aceasta planeta. Va puteti imagina confuzia daca fiecare persoana care descopera o specie noua (sau care este considerata noua) ar face dupa cum vor ei? Noi, ca amatori, nu suntem ingraditi de reguli sau decizii, si putem sa le punem pestilor orice denumire vrem noi dar, din nou, ce incurcatura mare s-ar crea. Ar fi un peste care sa aiba mai multe denumiri date de mai multe persoane, pesti care vor fi inmultiti neinspirat rezultand hibrizi. Care e scopul? Fiti foarte atenti si folositi numele corect al speciei de care va ocupati, pentru a va asigura ca atita timp cat este in posesia voastra, specia are o sansa de a supravietui pura.

Cerintele acvariului

In salbaticie multi pesti sunt teritoriali, masculul aparandu-si zona de alti masculi. Ei se inmultesc cu orice femela pe care o pot atrage pe teritoriul lor dar bineinteles unii pesti se simt mai bine in banc, si nu se vor reproduce in mod satisfacator decat daca sunt tinuti in conditii similare. In principiu, pot sa fie tinuti in perechi sau un mascul cu doua sau trei femele. Tot asa, pot fi tinuti in acvarii relativ mici comparativ cu alti pesti de talie asemanatoare. Un acvariu de 12" x 8" x 8" (30 x  20 x 20 cm = 12l ) va gazdui o pereche sau un trio de killi, de fapt pana la sase pesti din speciile mai mici pot fi tinuti in aceste acvarii. In mod evident, acvarii mai mici pot fi folosite, dar din punctul de vedere al unui incepator, ar fi mai bine sa se foloseasca un acvariu mai mare, micsorandu-se riscul ca apa sa se murdareasca repede si al imbolnavirii pestilor. 

Ca o regula generala, speciile care ajung pana la 5 cm se vor simti bine in acvariul descris mai sus, cei care ajung pana la 10cm vor fi bine intr-un acvariu de 46 x 25 x 25 cm (18" x 10" x 10") si speciile mai mari cum ar fi Aphyosemion sjoestedti ar trebui tinute intr-un acvariu de 61 x 30 x 30 (24" x 12" x 12"). Nu toata lumea e de acord cu aceste dimensiuni, dar daca vreti pesti mari si de calitate (si cine nu vrea?), in acvariile mai mari pestii cresc de obicei mai mari.
Majoritatea pestilor killi in salbaticie traiesc in ape putin adanci, deci inaltimea acvariului nu este importanta. O inaltime de 15 cm este buna, dar un capac bun – adica un capac care sa nu aiba spatii sau gaurele, este absolut necesar. Killi sunt saritori excelenti, si daca exita un loc pe unde sa treaca, cu certitudine ii veti aduna de pe jos! 

S-a discutat si s-a scris mult despre parametrii si conditionarea apei pentru killi. Da, cu certitudine, sunt acele specii care cer anumite conditii si nu vor supravietui sau nu se vor reproduce in alte conditii. Totusi, ca incepatori, aceste specii nu sunt recomandate. Experienta este ceva extraordinar, si nu poate fi cumparata. Este ceva invatat din viata si din practica, si bineinteles cresterea pestilor killi nu face exceptie. In natura, pestii killi se gasesc in ape moi, usor acide. Totusi, din experienta, pot fi tinuti in conditii mai dure, dar totusi in limite rezonabile. Cel mai important lucru de retinut este sa aclimatizati pestii la conditiile pe care le aveti foarte incet, gradual. Stiu prea bine ca toti ne dorim sa punem pestii nou achizitionati in acvariu cat de repede se poate, dar in acest fel i-ati putea omori. Poate nu chiar in prima sau a doua zi, dar ar putea totusi sa moara din cauza schimbarii bruste a chimiei apei. Acest aspect trebuie luat in calcul indiferent de pestii pe care ii aveti. Aclimatizati pestele si obisnuiti-l gradual cu chimia apei din acvariu, astfel prelungindu-i viata. Schimbari bruste ale apei pot cauza rani ale branhiilor sau moartea din cauza socului, asa ca va rog aveti grija. Daca urmati acest sfat, majoritatea pestilor killi se vor adapta la apa dura, alcalina, dar sa nu va ganditi ca toti se vor inmulti in aceste conditii. Va trebui sa inmuiati si sa acidifiati apa dura sau alcalina pentru a se inmulti aumite specii, pe cand pestii din regnul Epiplatys  se vor inmulti in aproape orice conditii. Asa ca din punctul de vedere al apei, vedeti ce le puteti oferi, si pastrati parametrii stabili. Nu „atacati” speciile mai dificile pana cand nu cunoasteti bine speciile mai usoare. Eu, personal, mereu am folosit apa de ploaie statuta, in care am adaugat turba pentru o perioada scurta de timp. O avertizare aici – intotdeauna sa fierbeti turba inainte de a o folosi, pentru a elimina o parte din colorantul maro care altfel ar fi prea mult. Apa, cand este gata de a fi folosita, ar trebui sa fie foarte putin maronie. Pentru a preveni bolile, eu adaug o lingurita de sare la un galon de apa. Intotdeauna am facut asa, si niciodata nu am avut epidemii majore.

Decorarea acvariului este o alegere individuala. Killi pot fi tinuti intr-un acvariu gol cu un mop de lana sintetica (nylon wool mop) pentru depunerea icrelor. Pentru a face un mop luati un caiet/carte de vreo 15-20 cm., dati vreo 30 ture de fir de nailon, legati partea de sus si taiati partea de jos, si gata, [url=http://www.aquarticles.com/articles/breeding/Leong_Spawning_Mop.html]aveti un mop acceptabil pentru depus.[/url]
Culoarea? Ei bine, as spune sa va limitati la culorile din mediul lor natural, cum ar fi tonurile de maro sau verde, dar nu sunt convins ca o sa conteze prea mult culoarea. Daca doriti ca mop-ul sa pluteasca, legati un dop de pluta sau ceva asemanator de el. Nu o sa va spun ce sa faceti ca sa stea scufundat! (simplu: il opariti inainte de a-l baga in acvariu - Juwel).
Totusi, daca ii tineti in acvarii plantate, aveti grija la alegera plantelor. Plantele care au nevoie de apa moale, acida, vor muri in apa dura, alcalina, si vice-versa. 

Timp de ani de zile am tinut pestii mei in acvarii goale cu mop-uri sau Java Moss pentru depunere, dar i-am tinut si in acvarii plantate, si am inceput sa prefer acvariile plantate. Am descoperit ca majoritatea pestilor killi se inmultesc bine-merci fara interventia mea, si produc in mod continuu puisori, daca sunt hraniti bine. De asemenea, culorile lor sunt mai frumoase intr-un mediu mai natural. Totusi, aceasta este o alegere personala, asa cum am mai spus.

Cand avem de-a face cu pesti anuali si semi-anuali, cerintele sunt oarecum diferite. In cazul pestilor anuali va fi posibil sa tinem numai un mascul in acvariu, deoarece masculii au tensinta de a fi foarte agresivii unul fata de celalalt. Este indicat sa fie tinuti in acvarii goale, numai cu capac si cu ceva care sa ofere un loc in care sa se ascunda femelele, deoarece masculii au tendinta de a fi agresivi si cu femelele, si au tendinta de a le „obliga” incontinuu sa depuna icre. Avand in vedere ca sunt „insistenti”, este indicat sa se puna in acvariu un mascul impreuna cu doua sau mai multe femele. Totusi, urmariti indeaproape femelele, si la cel mai mic semn de rana, scoateti-o din acvariu pentru a se putea odihni si reface. Ca mediu pentru depus icrele eu recomand turba fiarta, desi dezavantajul este ca sunt mai greu de gasit icrele. Puneti turba intr-o cutie de margarina, taiati o gaura in capac indeajuns de mare ca sa poata intra pestele, in acest fel ramane turba in cutie. Poate fi folosit si nisip argintiu (Silver sand). Am incercat si aceasta varianta, dar mi s-a parut ca se murdareste nisipul prea repede, si mi s-a parut ca o parte dintre icre au fost mancate, deoarece pestii le-au gasit mai usor. Totusi, m-as putea insela. Cu pestii semi-anuali, oricare metoda este de succes, de obicei. Vor depune fie in mop-uri, fie in fibra de turba, fie in amandoua. Deci, puteti folosi acvarii goale sau plantate, cu conditia ca, in cazul acvariilor plantate, icrele sa poata fi colectate pentru pastrarea „uscata” (mai multe detalii mai tarziu).

Temperatura

Din punctul de vedere al temperaurii, killi prefera o plaja de temperatura mult mai scazuta decat alti pesti tropicali. De fapt, daca sunt tinuti la temperaturi prea ridicate, o sa va anunte imediat ca nu le place. Temperatura indicata este intre 20º si 24ºC. Doar cateva specii cer temperaturi mai ridicate sau mai joase.

Hranirea

In natura, killi mananca in principal insecte terestre, acvatice, larve si crustacei. In consecinta, mananca cu placere hrana vie, dar majoritatea vor accepta si mancare uscata, cu conditia ca aceasta sa fie suplimentata cu hrana vie sau cu hrana bogata in proteina, cum ar fi inima de vita tocata. Crescatorii de killi ii hranesc cu precadere cu viermi de Grindal, viermi albi si tubi – desi eu personal nu recomand tubi, deoarece mi se pare ca au tendinta de a murdari acvariile mici repede – Daphnia (fara aripi), ciclopi si „bloodworms”. Ultimii sunt exceptional de buni, si sunt mancati de majoritatea pestilor cu multa placere. Nu uitati ca de obicei hraniti o pereche sau un trio de pesti, nu un acvariu plin! Multe alte mancaruri pot fi incercate. Totusi, este o problema de „incercati si vedeti”. Daca un tip de mancare nu este acceptat, incercati sa nu lasati resturile in acvariu, pentru a nu murdari apa.  Bineinteles, aceasta recomandare este valabila in cazul oricarui tip de mancare dat; nu lasati niciodata mancarea neconsumata in acvariu pentru o perioada mai lunga de timp.

Inmultirea

1. La speciile non-anuale se poate proceda in doua feluri. Mai intai pot sa fie lasati in pace intr-un acvariu bine plantat si. Daca au unde sa se ascunda puii, de obicei nu patesc nimic rau daca sunt lasati impreuna cu parintii. In al doilea caz, icrele sunt colectate din mop-urile de depunere si puse in recipiente mici la incubat, Majoritatea ies din icre la 10-30 zile, depinde de temperatura la care sunt tinuti. Cu cat e mai joasa temperatura, cu atat icrele eclozeaza mai greu si invers. Prima mancare a puiutilor trebuie sa fie infuzori. Infuzirii sunt organisme mici, microscopice, care sunt in mod natural in apa. O cultura poate fi facuta cu cateva frunze oparite de salata intr-un borcan cu apa din acvariu. Dupa cateva zile, creaturi micute pot fi vazute cu ajutorul unei lupe, si pot fi turnate in recipientul cu puietul de killi. Majoritatea puilor vor manca artemii proaspat eclozate, dar aveti grija, deoarece artemiile mor relativ repede in apa dulce (2-3 ore din observatii directe - Juwel), murdarind apa si omorand puietul (se pot aspira cele moarte de pe fundul acvariului cu seringa si un segment de tub de aer in locul acului - Juwel). Majoritatea crescatorilor folosesc cutii de margarina de 500 grame, deci la aceasta cantitate de apa nu este nevoie de multi factori pentru a o murdari. Daca se foloseste un recipient prea mare, puii vor avea probleme cu localizarea hranei, si vor muri de foame. La majoritatea speciilor cresterea este inceata dar sigura, si multi vor trai pana la 2 sau 5 ani. Pe masura ce cresc, mutati-i in recipiente din ce in ce mai mari, pana cand ajung la aprox. 1.5cm., cand ii puteti muta intr-un acvariu de 45cm (18”).  
2. La pestii semi-anuali am costatat ca cea mai buna metoda este sa colectez icrele. Nu va faceti griji cu manevrarea icrelor, deoarece pot sa rezise la o presiune considerabila. Daca se sparg cand le luati atunci erau, oricum, infertile. Pastrati icrele pe turba umezita la temperatura necesara. Prin „umed” inteleg mai ud decat s-a descris pentru pestii anuali. Adaugati apa peste turba pana cand se vede inmediat sub partea superioara a stratului de turba., dar sa nu musteasca, daca intelegeti ce vreau sa spun. Puneti icrele pur si simplu deasupra, pentru a le putea urmari dezvoltarea cu o lupa. Puii din icre va vor anunta, in general, cand sunt gata sa eclozeze. Ca o regula generala, cand puteti vedea clar ochii puilor, formati in totalitate, sunt gata de eclozare. Puneti icrele inapoi in apa si ar trebui sa eclozeze intre 4 si 10 ore. Aveti multe sanse ca o parte din icre sa eclozeze in cateva minute dupa introducerea in apa. Alte icre se poate sa nu eclozeze, ai atunci le puneti la loc, la pastrate, pentru inca o perioada de timp. Icrele unor specii semi-anuale pot fi facute sa eclozeze cu greu. Desi ochiul poate fi vazut clar si puiul pare a fi dezvoltat complet, icra sta pur si simplu in apa si se uita la tine! Imi amintesc niste icre de Fundulopanchax amieti care au refuzat, pur si simplu, sa eclozeze, indiferent de ceea ce am facut eu. Niciodata nu am rezolvat enigma ce ar fi trebuit sa fac sa eclozeze. Hranirea puilor semi-anuali este foarte asemanatoare cu cea a pestilor anuali, In general puii sunt mult mai mari si mananca naupilii de artemie si microviermi, urmate indeaproape de viermi de Grindal. Puii cresc relativ repede asa ca au nevoie de mult mai multa mancare. Numai experienta va va invata cata mancare sa le dati.

Icrele majoritatii speciilor anuale trebuie sa fie depozitate in turba „uscata” pentru o perioada care variaza intre 6 saptamani si 9 luni – depinde de specie. Acum ce se intelege prin „uscat”? Ei bine, „uscat” inseamna umed. Ar trebui sa aveti aceeasi umiditate ca si cea dintr-o cutie de tutun proaspat deschisa. Scoateti turba din recipientul de depunere folosind o plasa foarte fina pentru a o tine. Stoarceti usor tot surplusul de apa. Nu veti sparge icrele; acestea pot suporta o presiune imensa, daca ne gandim ca sunt de marimea unui varf de ac. 
Cand surplusul de apa a fost inlaturat, puneti turba si icrele intr-o punga de plastic si notati pe ea data si numele speciei. Apoi puneti punga la pastrare pentru perioada de timp necesara la o temperatura de aproximativ 25º - 26ºC. Un raft sus, intr-o incapere cu acvarii pe un dulap de aerisire va fi foarte bun. Cand puneti icrele inapoi in apa, verificati mai intai daca sunt gata de eclozare (vedeti daca s-au format ochii), si nu uitati sa adaugati sare in apa. Multe specii de killi anuale sunt predispuse la catifea („velvet”), si sarea ajuta in prevenire. Aceasta boala se manifesta ca niste puncte foarte fine, albe, pe corpul pestilor, si pe alevini acestia sunt imposibil de vazut. Foarte putine specii anuale au nevoie de infuzori datorita dimensiunilor mici; majoritatea vor manca naupili de artemii de la inceput. Mananca si cresc intr-un ritm accelerat. Cu speciile anuale trebuie sa fiti foarte atenti cu recipientul in care eclozeaza. Trebuie sa fie foarte curat tot timpul, si mancarea neconsumata ar trebui sifonata. De asemenea, este indicat sa puneti cativa melci in acest recipient.
Acum trebuie sa va spun despre fenomenul natural numit diapauza. Este un mecanism natural, care declanseaza sau inhiba cresterea embrionului in icrele pestilor anuali. In orice ponta vor fi mereu unele icre gata de eclozare, pe cand celelalte nu vor fi indeajuns dezvoltate. Deci, dupa ce puneti inrele la eclozat, cand vi se pare ca nu vor mai ecloza altele, re-uscati turba si puneti-o la loc in punga de plastic spre pastrare, in general o luna. Puteti sa incercati sa reintroduceti apoi icrele in apa. Din experienta mea, am avut icre care au eclozat a patra oara cand le-am pus in apa. Acesta e modul naturii pentru a asigura supravietuirea speciei, daca prima ploaie nu este indeajuns, si balta seaca dupa ce au eclozat primele icre. Deci, chiar daca ploile sunt slabe un sezon sau doua, icre viabile vor fi in continuare in noroiul de pe fundul lacului.

Concluzie

Nu este nimic misterios in legatura cu pestii killi, nu sunt mai dificil de tinut si de inmultit decat alte specii tropicale. In pet-shop-uri preturile sunt foarte mari deoarece acesti pesti sunt greu de obtinut . 

Cam asta ar fi. Am incercat sa ofer o introducere cat se poate de completa a ingrijirii pestilor killi. Sper din tot sufletul ca unii dintre voi se vor aventura in lumea killi si le va face placere acest „port” al acvaristicii.

Tradus si adaptat de Catalina 

Upcoming Events

No upcoming events